Se afișează postările cu eticheta Carti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Carti. Afișați toate postările

marți, 29 mai 2012

Fetele din zilele noastre


S-au stricat frate femeile. Asa “zice” multi. Fetele din zilele noastre nu mai “e” cum erau mai demult. Acuma toate sunt niste destrabalate, nu ca altadata cand le mancai pe paine de bune la suflet ce erau. Stateau toata ziua in biserica si la bucatarie si nu umblau brambura prin cluburi si baruri. Nu se uitau dupa barbati cu statut si bani, nu aveau fite in cap, nu-si inselau barbatii, nu pradau banii pe Manolo Blahnicks si Chaneluri. Erau practic un fel de Maica Tereza in devenire. Ce vremuri frate. 

Si ma tot gandeam ce bine ar fi fost sa traiesc pe vremurile alea in timp ce comentam ceva pe blogul prietenei noastre filo-franceze La Fee zisa si “Bague de Fiancaille”, zisa si “Cougar in devenire”. Si de la atata literatura si frantuzism pe acolo simt ca ma plezneste cineva peste cap. Ma intorc si vad un gras cu mustata care imi tot zicea ceva in limba asta foarte fandosita numita franceza. Vorbea si gesticula cu o carte in mana pe care scria Madame Bovary. Ii zic eu la francez “Get lost Froggy! I am an American and we don’t like you. In fact nobody likes you so what do you want from me with your damn book?”. Francezu gras fiind francez nu intelegea decat franceza asa ca credea ca il felicit si imi lasa cartea cadou in semn de prietenie.

Acum lasand gluma la o parte (in afara de francezi, aia e serios, cui ii plac frantuzitii?) femeile nu s-au schimbat de loc nici in ultimii 10 ani, nici 100 nici 1000 nici un million de ani. Femeile raman femei asa ca cine vrea sa invete, bine, cine nu, sa ramana tont si bun de jumulit.  Daca cumva femeile PAREAU diferite se datora faptului ca societatea (barbati si femei mai in varsta) le impunea anumite legi si reguli mai stricte, care fortau femeile sa adopte o anumita fatada, ca altfel era de rau. Desi regulile si legile au disparut, fatada a ramas ca da mai bine la public. Societatea a protejat intotdeauna femeile si nu neaparat de barbati ci mai ales de ele insele. Suna ciudat dar femeile sunt cel mai mare dusman al lor. Asa ca hai sa ne uitam un pic la ce zice francezul gras si sa vedem ce facea duduia asta Madame Bovary, acum peste 150 ani, in plina perioada Victoriana cand femeile erau toate considerate pure, inocente si pline de virtuti. (nu cred ca a existat o perioada mai plina de fraieri ca perioada asta Victoriana). Dar grasul nostru pare sa nu fi fost fraier. Pacat ca era francez. Un rezumat scurt si la obiect al cartii am gasit pe Wikipedia (varianta in Romana nu exista). Hai sa-l citim impreuna si sa comentam (nu e asa de lung asa ca un mic efort se poate), pentru ca romanul asta e briliant. Am copiat din textul de pe Wikipedia frazele mai semnificative si le-am pus in Italice. Comentariile mele in negru (Bold):  

The story begins and ends with Charles Bovary, a stolid, kindhearted man without much ability or ambition.
Un baiat de treaba, fara multe aptitudini si fara ambitie e exact ce urasc femeile cel mai mult.

His mother chooses a wife for him, an unpleasant but supposedly rich widow, and Charles sets out to build a practice in the village of Tostes (now Tôtes).
O mama prea dominatoare (cu alte cuvinte prea “barbata”) are efecte devastatoare asupra psihicului si ulterior comportamentului unui barbat (in special in relatiile cu femeile).

One day, Charles visits a local farm to set the owner's broken leg, and meets his client's daughter, Emma Rouault. Emma is a beautiful, daintily dressed young woman who has received a "good education" in a convent and who has a latent but powerful yearning for luxury and romance imbibed from the popular novels she has read.
Ok. Incepe distractia. Deci duduia noastra avea de tinerica mari dorinte (latente deocamdata) pentru lux si “tavaleli” cu barbati (binenteles barbati de barbati, nu morti de foame prin vreo mina sau fabrica), de la atatea romane si novele populare in epoca respectiva. Exact ca o duduie in 2012. In loc de romane si novele, acuma avem emisiuni TV si reviste de barfe si scandaluri din care au multe de “invatat”.  

Charles means well, but is boring and clumsy, and after he and Emma attend a ball given by the Marquis d'Andervilliers, Emma grows disillusioned with married life and becomes dull and listless.
Baiatul nostru Charles, are intentii bune dar e cam tantalau si blegovan, asa ca duduia Emma  devina tot mai deziluzionata cu viata de femeie maritata. La fel ca in zilele noastre. Majoritatea se plictisesc de maritis cam repede (a se vede si postarea care am facut-o despre Infidelitatea femeii si cartea lui Michelle Langley). Cred ca majoritatea femeilor considera nunta un fel de apex al vietii lor, de aia sunt asa de fericite inaintea nuntii. Par (si chiar sunt) in al noualea cer. Dupa nunta mai urmeaza cativa ani buni (nu foarte multi) dupa care….potopul! Nimic nu le mai satisface. 

Charles consequently decides that his wife needs a change of scenery, and moves from the village of Tostes into a larger, but equally stultifying market town, Yonville (traditionally based on the town of Ry).
Intrucat femeile sunt atat de nemultumite si vesnic in cautarea a “ceva care nici ele nu stiu ce e” nu are rost sa incerci sa multumesti o femeie. E pierdere de timp si nervi. Ce vrea e irelevant si neimportant si de cele mai multe ori indeplinirea dorintei unei femei “backfires” si iti faci rau singur. Asa ca, nu conteaza ce vrea. Probabil oricum se va razgandi maine si tot asa.

Here, Emma gives birth to a daughter, Berthe; however, motherhood, too, proves to be a disappointment to Emma.
Din pacate si asta e valabil in zilele noastre. Nici macar asta nu multumeste unele femei. Copii devin niste povere prea greu de suportat. Unii devin chiar obiecte in mainile lor cu care sa se laude (sau sa se planga) la prietene.

She then becomes infatuated with one of the first intelligent young men she meets in Yonville, a young law student, Léon Dupuis, who seems to share her appreciation for "the finer things in life", and who returns her admiration.
Plictisita, duduia Emma se indragosteste de primul barbat mai de doamne ajuta. Un tinerel care apreciaza lucrurile “frumoase” ale vietii. Tinerelul devine un fel de Hipster efeminat iar duduia Emma devine un fel de MILF Victorian.

Out of fear and shame, however, Emma hides her love for Léon and her contempt for Charles, and plays the role of the devoted wife and mother, all the while consoling herself with thoughts and self-congratulations of her own virtue.
Duduia Emma isi ascunde dragostea fata de tinerel si in aceleasi timp dispretul fata de naivul sot si face pe sotioara devotata si iubitoare si mamica cea speciala. In plus, se mai si auto-felicita pentru deciziile ei. Incredibil cat de bune actrite sunt atatea femei. Cate nu sunt asa si in zilele noastre? Ce ziceam inainte de fatada si de fraieri care chiar mai cred asa ceva?

Finally, in despair of ever gaining Emma's affection, Léon departs to study in Paris.
One day, a rich and rakish landowner, Rodolphe Boulanger, brings a servant to the doctor's office to be bled. He casts his eye over Emma and decides she is ripe for seduction. To this end, he invites Emma to go riding with him for the sake of her health; solicitous only for Emma's health, Charles embraces the plan, suspecting nothing.
Intra in scena barbatul “irezistibil”, un mosier bogat si fermecator, care o invita pe Emma la o partida de calarit (la propriu si la figurat). Tocmai ce astepta MILF-ul nostru in timp ce mutu’ de barbat baga botu’ si la vrajeala asta. Asta chiar cere sa fie incornorat. Ma intreb daca fetita o fi chiar a lui. 

A four-year affair follows. Swept away by romantic fantasy, Emma risks compromising herself with indiscreet letters and visits to her lover, and finally insists on making a plan to run away with him.
Rodolphe, however, has no intention of carrying Emma off, and ends the relationship on the eve of the great elopement with an apologetic, self-excusing letter delivered at the bottom of a basket of apricots. The shock is so great that Emma falls deathly ill, and briefly turns to religion.
Haha. Binenteles. Barbatii cu optiuni nu se dedica doar unei gagici, ca au de unde alege. Asta nu inteleg femeile nici acuma, nici pe vremea lui Flaubert. Ele vor un anume tip de barbat de succes pe care il vor si restul femeilor. Intrucat au de unde alege, barbatii de succes nu raman statornici si pleaca la alta sau altele. Iar duduitele plang si se intreaba de ce au atata ghinion in timp ce refuza unul dupa altul barbatii obisnuiti. Seduse si abandonate. Tacanite la cap. Suferind in tacere. Saracutele de ele. Asta vor femeile asa ca asta le dam.

When Emma is nearly fully recovered, she and Charles attend the opera, on Charles' insistence, in nearby Rouen. The opera reawakens Emma's passions, and she re-encounters Léon who, now educated and working in Rouen, is also attending the opera. They begin an affair.
Asta mai lipsea. Sedusa si abandonata de cuceritorul Rodolphe, Emma fuge iarasi in bratele efeminatului Leon. (Doua tipuri de barbati cu succes, cuceritorul si efeminatul. Da da. Nu radeti de efeminati ca au succes, deocamdata. Uitati-va in jur, in orice club!)

While Charles believes that she is taking piano lessons, Emma travels to the city each week to meet Léon, always in the same room of the same hotel, which the two come to view as their "home."
Barbatu asta Charles e de plans rau. Oare cati Charles de astia mai exista si in zilele noastre? Eu zic ca multi.

The love affair is, at first, ecstatic; then, by degrees, Léon grows bored with Emma's emotional excesses, and Emma grows ambivalent about Léon, who becoming himself more like the mistress in the relationship, compares poorly, at least implicitly, to the rakish and domineering Rodolphe.
Binenteles, efeminatul devine obosit de excesele emotionale ale plictisitei de Emma (ca altceva oricum n-are de facut) iar ea devine obosita de efeminarea lui atat de diferita de atitudinea dominatoare (si excitanta) afisata de Rodolphe. 

Meanwhile, Emma, given over to vanity, purchases increasing amounts of luxury items on credit from the crafty merchant, Lheureux, who arranges for her to obtain power of attorney over Charles’ estate, and crushing levels of debts mount quickly.
Cu atat nenoroc in dragoste (un barbat mutalau, un amant dominator care a abanadonat-o si un amant efeminat care nu o mai inspira), Emma noastra sa regaseste in SHOOOOOOPPPPINNNGGGG! Just like nowadays! Ca in zilele noastre. Cumparaturi peste cumparaturi, unele mai inutile ca altele. Mall dupa mall. Daca iubitele voastre stau prea mult la shopping e semn clar ca ati belit-o. Ghinion. Si ghinionul e si mai mare daca shoppingul se face pe banii vostri. Oh! The horror…..the horror!

When Lheureux calls in Bovary's debt, Emma pleads for money from several people, including Léon and Rodolphe, only to be turned down. In despair, she swallows arsenic and dies an agonizing death; even the romance of suicide fails her.
Plina de datorii si respinsa de cei doi amanti, Emma se sinucide. Asta e singurul lucru care difera de realitatea trecuta si prezenta. Noroc ca e doar o carte. In realitate, femeia s-ar fi dat si peste cap si tot mai gasea ea un fraier de sponsor, pe care sa il “iubeasca”. Nu se dau batute atat de usor femeile. Corp sa aiba!

Charles, heartbroken, abandons himself to grief, preserves Emma's room as if it is a shrine, and in an attempt to keep her memory alive, adopts several of her attitudes and tastes. In his last months, he stops working and lives off the sale of his possessions. When he by chance discovers Rodolphe and Léon's love letters, he still tries to understand and forgive. Soon after, he becomes reclusive; what has not already been sold of his possessions is seized to pay off Lheureux, and he dies, leaving his young daughter Berthe to live with distant relatives and she is eventually sent to work at a cotton mill.
Amaratul de barbat, Charles, distrus de pierderea unei astfel de poame, se transforma intr-o epava iar fetita Berthe ajunge vai de ea (si probabil va repeta, fara sa stie, comportamentul mamei). 
 

Cam asta e tot doamnelor si domnilor. Eh, ce ziceti? Chiar asa s-au schimbat femeile?

miercuri, 21 decembrie 2011

Infidelitatea femeii


Asa cum i-am promis, postarea asta despre infidelitatea femeii reprezinta o dedicatie pentru O tipa.

Sincer, mi s-a acrit demult de cate ori am auzit ca barbatii inseala si ca femeile sunt inselate. In mod clar, pot sa afirm cu multa aroganta ca majoritatea lumii (femei si barbati) habar nu au despre sexualitatea umana. Pur si simplu nu au si nici nu vor sa invete. Legenda asta urbana ca femeile sunt sexul slab trebuie odata eradicata. 

Mai mult ca orice, va rog sa cititi link-ul de mai jos. Nu, de fapt nu va rog, va cer si chiar va oblig sa-l cititi. Este vorba despre rezumatul unei carti scrise de Michelle Langley (o femeie!) si intitulat "Infidelitatea Femeilor". Este absolut demolator. Rezumatul nu va va lua foarte mult timp si daca vreti, puteti gasi pe internet (va descurcati voi hehe) cartea intreaga (are 200 pagini). Oricum, zic eu ca rezumatul este super suficient pentru a va face o idee asupra comportamentului femeii intr-o relatie. Nu vreau sa aud ca exista si exceptii ca tot asta aud despre exceptii cand e vorba de femei. Habar nu am unde traiesc restul femeilor ca eu numai de auto-proclamate exceptii dau.
In orice caz, cititi cu atentie rezumatul. Daca l-ati citit nici nu mai trebuie sa cititi ce mai scriu si eu mai jos pentru ca sincer mai interesant, mai elocvent si mai convingator nu pot scrie decat femeia asta. 


Ok. Sper ca ati citit rezumatul si v-a trecut cheful de viata (barbatilor, ca femeilor de abia le-a venit). Si intreb si eu, de ce nu se discuta deschis despre subiectul asta? Pentru ca ignoranta e mai sanatoasa, nu-i asa? Pentru ca femeile si-au construit de-a lungul secolelor o adevarata aura de inocenta si fragilitate pe care nimeni si nimic nu o mai chestioneaza. 

Inca de mici, femeile invata sa manipuleze blegii de barbati. "Printesa lu’ tati" il manipuleaza pe tati incepand de pe la 2-3 ani. 2-3 ani! Femeile sunt mult mai puternice si adaptabile decat se tot spune. Si inseala pentru ca pot si pentru ca li se permite si pentru ca daca sunt prinse li se gasesc scuze.
Cum pot femeile sa insele?. Simplu. E nevoie de cativa muschi care desfaca picioarele. Si asta e tot. Vedeti ce simplu este?
De ce ar insela femeile? Pentru ca dupa cum am mai spus, putini barbati se ridica la standardele cerute de o femeie. Si majoritatea femeilor nu pot obtine exclusivitatea si loialitatea acestor barbati selecti. Si intrucat trebuie si ele sa se marite si sa faca copii, multe se marita sa fie si ele maritate cu cine pot. Dupa aia, vai de capul lui.
De ce li se permite? Pentru ca societatea are nevoie de femei mai mult decat de barbati. Barbati au fost intotdeauna considerati carne de tun. Prostii nu trebuie sa stie prea mult.
De ce li se gasesc scuze femeile daca sunt prinse? Pentru ca femeile nu vor si nu pot sa-si faca auto-critica, pentru ca regulile si cutumele societatii sunt facute de si pentru femei (prin barbati) si pentru ca barbatii trebuie sa se simta tot timpul de vina si responsabili pentru orice.
De cate ori n-am auzit "Nemernicul a inselat-o pe saraca" sau "L-a inselat pe pampalau ala ca nu era barbat adevarat"? Rareori am auzit "A inselat-o pentru ca nu era buna de nimica" sau "Nenorocita l-a inselat, si ce barbat misto e".

Citeam undeva (promit se gasesc sursa si sa o postez ca sa nu ziceti ca vorbesc avioane) ca procentul copiilor crescuti de alti barbati (fara stirea acestora!) decat adevaratii tati (biologici) este undeva pe la 25-30% . Sincer mi-a picat fata. Oficial cica e undeva pe la 3-5%. Nici acuma nu pot sa cred ca procentul ar putea fi asa de ridicat. Adevarul probabil este undeva pe la mijloc, oricum procentul real pare a fi mult mai ridicat decat ni se spune. Strategia cea mai eficienta de reproducere a femeii a fost intotdeauna "Gaseste un barbat beton, lasa-l sa te impregneze si intrucat nu va sta cu tine cauta un bleg care sa te ajute sa-ti cresti copilul conceput de altul, dar fara ca acest al doilea barbat sa banuiasca ce se intampla". Ceva similar cu strategia cucului care isi depune ouale in cuiburile altor pasari.

Pot sa continui pana albesc dar am si altele de facut plus ca binenteles voi mai scrie si alta data. Nu scapati asa de usor de mine. Sfatul meu pentru barbati este ca intotdeauna dupa nasterea unui copil sa ceara un test de paternitate. Sper sa nu radeti si sa va umflati in pene gen "Eu sunt barbat adevarat si mie nu mi se intampla de astea". Eu unul nu as rade si as casca ochii foarte atent.

In incheiere, MERRY CHRISTMAS, HO HO HO!