S-au stricat frate femeile. Asa “zice” multi. Fetele din
zilele noastre nu mai “e” cum erau mai demult. Acuma toate sunt niste
destrabalate, nu ca altadata cand le mancai pe paine de bune la suflet ce erau.
Stateau toata ziua in biserica si la bucatarie si nu umblau brambura prin
cluburi si baruri. Nu se uitau dupa barbati cu statut si bani, nu aveau fite in
cap, nu-si inselau barbatii, nu pradau banii pe Manolo Blahnicks si Chaneluri.
Erau practic un fel de Maica Tereza in devenire. Ce vremuri frate.
Si ma tot gandeam ce bine ar fi fost sa traiesc pe vremurile
alea in timp ce comentam ceva pe blogul prietenei noastre filo-franceze La Fee
zisa si “Bague de Fiancaille”, zisa si “Cougar in devenire”. Si de la atata literatura
si frantuzism pe acolo simt ca ma plezneste cineva peste cap. Ma intorc si vad
un gras cu mustata care imi tot zicea ceva in limba asta foarte fandosita
numita franceza. Vorbea si gesticula cu o carte in mana pe care scria Madame Bovary. Ii zic eu la francez “Get
lost Froggy! I am an American and we don’t like you. In fact nobody likes you
so what do you want from me with your damn book?”. Francezu gras fiind francez
nu intelegea decat franceza asa ca credea ca il felicit si imi lasa cartea cadou
in semn de prietenie.
Acum lasand gluma la o parte (in afara de francezi, aia e
serios, cui ii plac frantuzitii?) femeile nu s-au schimbat de loc nici in
ultimii 10 ani, nici 100 nici 1000 nici un million de ani. Femeile raman femei
asa ca cine vrea sa invete, bine, cine nu, sa ramana tont si bun de
jumulit. Daca cumva femeile PAREAU
diferite se datora faptului ca societatea (barbati si femei mai in varsta) le
impunea anumite legi si reguli mai stricte, care fortau femeile sa adopte o
anumita fatada, ca altfel era de rau. Desi regulile si legile au disparut,
fatada a ramas ca da mai bine la public. Societatea a protejat intotdeauna
femeile si nu neaparat de barbati ci mai ales de ele insele. Suna ciudat dar femeile
sunt cel mai mare dusman al lor. Asa ca hai sa ne uitam un pic la ce zice
francezul gras si sa vedem ce facea duduia asta Madame Bovary, acum peste 150 ani,
in plina perioada Victoriana cand femeile erau toate considerate pure, inocente
si pline de virtuti. (nu cred ca a existat o perioada mai plina de fraieri ca
perioada asta Victoriana). Dar grasul nostru pare sa nu fi fost fraier. Pacat
ca era francez. Un rezumat scurt si la obiect al cartii am gasit pe Wikipedia (varianta
in Romana nu exista). Hai sa-l citim impreuna si sa comentam (nu e asa de lung
asa ca un mic efort se poate), pentru ca romanul asta e briliant. Am copiat din
textul de pe Wikipedia frazele mai semnificative si le-am pus
in Italice. Comentariile mele in negru (Bold):
The story begins and ends with Charles Bovary, a stolid,
kindhearted man without much ability or ambition.
Un baiat de treaba,
fara multe aptitudini si fara ambitie e exact ce urasc femeile cel mai mult.
His mother chooses a wife for him, an unpleasant but
supposedly rich widow, and Charles sets out to build a practice in the village
of Tostes (now Tôtes).
O mama prea
dominatoare (cu alte cuvinte prea “barbata”) are efecte devastatoare asupra psihicului
si ulterior comportamentului unui barbat (in special in relatiile cu femeile).
One day, Charles visits a local farm to set the owner's
broken leg, and meets his client's daughter, Emma Rouault. Emma is a beautiful,
daintily dressed young woman who has received a "good education" in a
convent and who has a latent but powerful yearning for luxury and romance imbibed
from the popular novels she has read.
Ok. Incepe
distractia. Deci duduia noastra avea de tinerica mari dorinte (latente deocamdata)
pentru lux si “tavaleli” cu barbati (binenteles barbati de barbati, nu morti de
foame prin vreo mina sau fabrica), de la atatea romane si novele populare in
epoca respectiva. Exact ca o duduie in 2012. In loc de romane si novele, acuma
avem emisiuni TV si reviste de barfe si scandaluri din care au multe de “invatat”.
Charles means well, but is boring and clumsy, and after he
and Emma attend a ball given by the Marquis
d'Andervilliers, Emma grows disillusioned with married life and becomes dull
and listless.
Baiatul nostru Charles,
are intentii bune dar e cam tantalau si blegovan, asa ca duduia Emma devina tot mai deziluzionata cu viata de
femeie maritata. La fel ca in zilele noastre. Majoritatea se plictisesc de maritis cam
repede (a se vede si postarea care am facut-o despre Infidelitatea femeii si
cartea lui Michelle Langley). Cred ca majoritatea femeilor considera nunta un
fel de apex al vietii lor, de aia sunt asa de fericite inaintea nuntii. Par (si
chiar sunt) in al noualea cer. Dupa nunta mai urmeaza cativa ani buni (nu
foarte multi) dupa care….potopul! Nimic nu le mai satisface.
Charles consequently decides that his wife needs a change of
scenery, and moves from the village of Tostes into a larger, but equally
stultifying market town, Yonville (traditionally based on the town of Ry).
Intrucat femeile sunt
atat de nemultumite si vesnic in cautarea a “ceva care nici ele nu stiu ce e”
nu are rost sa incerci sa multumesti o femeie. E pierdere de timp si nervi. Ce
vrea e irelevant si neimportant si de cele mai multe ori indeplinirea dorintei
unei femei “backfires” si iti faci rau singur. Asa ca, nu conteaza ce vrea.
Probabil oricum se va razgandi maine si tot asa.
Here, Emma gives birth to a daughter, Berthe; however,
motherhood, too, proves to be a disappointment to Emma.
Din pacate si asta e valabil
in zilele noastre. Nici macar asta nu multumeste unele femei. Copii devin niste
povere prea greu de suportat. Unii devin chiar obiecte in mainile lor cu care
sa se laude (sau sa se planga) la prietene.
She then becomes infatuated with one of the first
intelligent young men she meets in Yonville, a young law student, Léon Dupuis,
who seems to share her appreciation for "the finer things in life",
and who returns her admiration.
Plictisita, duduia
Emma se indragosteste de primul barbat mai de doamne ajuta. Un tinerel care
apreciaza lucrurile “frumoase” ale vietii. Tinerelul devine un fel de Hipster efeminat
iar duduia Emma devine un fel de MILF Victorian.
Out of fear and shame, however, Emma hides her love for Léon
and her contempt for Charles, and plays the role of the devoted wife and
mother, all the while consoling herself with thoughts and self-congratulations
of her own virtue.
Duduia Emma isi ascunde
dragostea fata de tinerel si in aceleasi timp dispretul fata de naivul sot si
face pe sotioara devotata si iubitoare si mamica cea speciala. In plus, se mai
si auto-felicita pentru deciziile ei. Incredibil cat de bune actrite sunt atatea
femei. Cate nu sunt asa si in zilele noastre? Ce ziceam inainte de fatada si de
fraieri care chiar mai cred asa ceva?
Finally, in despair of ever gaining Emma's affection, Léon
departs to study in Paris.
One day, a rich and rakish landowner, Rodolphe Boulanger,
brings a servant to the doctor's office to be bled. He casts his eye over Emma
and decides she is ripe for seduction. To this end, he invites Emma to go riding with
him for the sake of her health; solicitous only for Emma's health, Charles
embraces the plan, suspecting nothing.
Intra in scena
barbatul “irezistibil”, un mosier bogat si fermecator, care o invita pe Emma la
o partida de calarit (la propriu si la figurat). Tocmai ce astepta MILF-ul nostru
in timp ce mutu’ de barbat baga botu’ si la vrajeala asta. Asta chiar cere sa
fie incornorat. Ma intreb daca fetita o fi chiar a lui.
A four-year affair follows. Swept away by romantic fantasy,
Emma risks compromising herself with indiscreet letters and visits to her
lover, and finally insists on making a plan to run away with him.
Rodolphe, however, has no intention of carrying Emma off,
and ends the relationship on the eve of the great elopement with an apologetic,
self-excusing letter delivered at the bottom of a basket of apricots. The shock
is so great that Emma falls deathly ill, and briefly turns to religion.
Haha. Binenteles.
Barbatii cu optiuni nu se dedica doar unei gagici, ca au de unde alege. Asta nu
inteleg femeile nici acuma, nici pe vremea lui Flaubert. Ele vor un anume tip
de barbat de succes pe care il vor si restul femeilor. Intrucat au de unde alege,
barbatii de succes nu raman statornici si pleaca la alta sau altele. Iar
duduitele plang si se intreaba de ce au atata ghinion in timp ce refuza unul
dupa altul barbatii obisnuiti. Seduse si abandonate. Tacanite la cap. Suferind in tacere. Saracutele
de ele. Asta vor femeile asa ca asta le dam.
When Emma is nearly fully recovered, she and Charles attend
the opera, on
Charles' insistence, in nearby Rouen. The opera reawakens Emma's passions, and she
re-encounters Léon who, now educated and working in Rouen, is also attending
the opera. They begin an affair.
Asta mai lipsea.
Sedusa si abandonata de cuceritorul Rodolphe, Emma fuge iarasi in bratele
efeminatului Leon. (Doua tipuri de barbati cu succes, cuceritorul si
efeminatul. Da da. Nu radeti de efeminati ca au succes, deocamdata. Uitati-va
in jur, in orice club!)
While Charles believes that she is taking piano lessons,
Emma travels to the city each week to meet Léon, always in the same room of the
same hotel, which the two come to view as their "home."
Barbatu asta Charles
e de plans rau. Oare cati Charles de astia mai exista si in zilele noastre? Eu
zic ca multi.
The love affair is, at first, ecstatic; then, by degrees,
Léon grows bored with Emma's emotional excesses, and Emma grows ambivalent
about Léon, who becoming himself more like the mistress in the relationship,
compares poorly, at least implicitly, to the rakish and domineering Rodolphe.
Binenteles,
efeminatul devine obosit de excesele emotionale ale plictisitei de Emma (ca
altceva oricum n-are de facut) iar ea devine obosita de efeminarea lui atat de
diferita de atitudinea dominatoare (si excitanta) afisata de Rodolphe.
Meanwhile, Emma, given over to vanity, purchases increasing
amounts of luxury items on credit from the crafty merchant, Lheureux, who
arranges for her to obtain power
of attorney over Charles’ estate, and crushing levels of debts mount
quickly.
Cu atat nenoroc in
dragoste (un barbat mutalau, un amant dominator care a abanadonat-o si un amant
efeminat care nu o mai inspira), Emma noastra sa regaseste in SHOOOOOOPPPPINNNGGGG!
Just like nowadays! Ca in zilele noastre. Cumparaturi peste cumparaturi, unele
mai inutile ca altele. Mall dupa mall. Daca iubitele voastre stau prea mult la
shopping e semn clar ca ati belit-o. Ghinion. Si ghinionul e si mai mare daca
shoppingul se face pe banii vostri. Oh! The horror…..the horror!
When Lheureux calls in Bovary's debt, Emma pleads for money
from several people, including Léon and Rodolphe, only to be turned down. In
despair, she swallows arsenic and dies an agonizing death; even the romance of
suicide fails her.
Plina de datorii si
respinsa de cei doi amanti, Emma se sinucide. Asta e singurul lucru care difera
de realitatea trecuta si prezenta. Noroc ca e doar o carte. In realitate, femeia s-ar
fi dat si peste cap si tot mai gasea ea un fraier de sponsor, pe care sa il “iubeasca”.
Nu se dau batute atat de usor femeile. Corp sa aiba!
Charles, heartbroken, abandons himself to grief, preserves
Emma's room as if it is a shrine, and in an attempt to keep her memory alive,
adopts several of her attitudes and tastes. In his last months, he stops
working and lives off the sale of his possessions. When he by chance discovers
Rodolphe and Léon's love letters, he still tries to understand and forgive.
Soon after, he becomes reclusive; what has not already been sold of his
possessions is seized to pay off Lheureux, and he dies, leaving his young
daughter Berthe to live with distant relatives and she is eventually sent to
work at a cotton mill.
Amaratul de barbat,
Charles, distrus de pierderea unei astfel de poame, se transforma intr-o epava iar
fetita Berthe ajunge vai de ea (si probabil va repeta, fara sa stie,
comportamentul mamei).
Cam asta e tot doamnelor si domnilor. Eh, ce ziceti? Chiar
asa s-au schimbat femeile?
Splendida analiza. Multumesc pentru dedicatie.
RăspundețiȘtergereDesigur ca nu o voi lua ca pe un compliment negativ. Nu sunt o Cougar in devenire pentru ca sotul meu, Domnul Contes de Fees, e bine merci in viata si ma rog la toti Dumnezeii sa fie sanatos si sa traiasca multi ani cu bine inainte. A fost si este singurul meu barbat. El m-a ales, pe cand eram tanara si prostuta si, mai ales, pe vremea cand toti ma considerau o urata schioapa. Ii sunt recunoscatoare. Ne-am iubit si ne iubim, in felul nostru special de a fi. Cand eram insarcinata cu fiul meu, am lesinat in inspectorat. A fost anuntat si a alergat cu mine in brate pana la maternitate. Vreo 5 km. E militar, e puternic, e un frumos cu ochii verzi. E tot ce mi-am dorit. Acum am incaruntit amandoi, eu ma vopsesc de dragul celor mici, de la scoala. Si eu ma indrept cu demnitate spre menopauza. Ce nu stiu multe fete e ca viata in cuplu se invata, la fel ca multe alte lucruri. Ca inseamna adaptare , bunavointa si bun simt.
Eu nu sunt pasionata de cumparaturi, dar merg cu placere, cand am vreme, la magazinul de bijuterii antice, cu diamante. Am avut cursurile mele particulare, am scris carti, am primit premii si in bani, ca profesoara. Mi-am castigat mereu banii pentru capriciile mele. Nu am fost niciodata intretinuta.
Iti multumesc inca o data ca ai considerat ca merit atentia ta. Iti doresc sa ai parte de o tanara pe plac, sa formati un cuplu si sa va laudati peste 25 de ani ca v-ati apartinut, macar cat ne-am apartinut eu si Domnul Contes de Fees. Cu drag, La Fee Blanche.
Bague de Fiancaille, nu ne-ai spus daca s-au schimbat femeile de pe vremea prietenului tau gras Flaubert. Si daca tot esti o filo-franceza literara, ce alte carti de genul asta vorbesc asa de frumos de gagici si obiceiurile lor minunate?
ȘtergereUrmatoarea opera de care o sa scriu e Eccle siazusae (sau ceva in genu asta) a lui Aristofan. Da' ala nu era frantuzit. Da' vorbeste frumos de dudui, manipularile lor si ce idei aiurea au cand ajung la putere.
Cher Papillon,
RăspundețiȘtergereTușele îngoșate de tine țin, în fond, de eternul feminin. Femeile nu s-au schimbat de un milion de ani, cum bine zici. Daca s-ar schimba, ar deveni, probabil, bărbați, ceea ce nu e de dorit. Sau e?
Până și în lumea păsărilor lucrurile stau la fel. El trebuie să o curteze și e respins de vreo 20 de ori până ea să zică da. El ii aduce daruri sub forma de pietricele... Eu nu sunt prea filosoafă! Ai văzut vreodată Pasărea Paradisului?
Ești, în demersul tău, asemenea lui Topârceanu, care are două studii superbe, Despre duel și Evolutia unui ideal. Să le citesti.
Bărbatii sunt uneori un Julien Sorrel, Sonia a avut bunăvoința să ne reamintească de curând.
Nu sunt mare filolog si literat. Nu stiu cine e Julien Sorrel. Suna cam filfizon numele asta. Mie imi place de Tom Sawyer si Huck Finn.
ȘtergereApropo, fac pe prostul si intreb ce inseamna "Eternul Feminin"?
Sinceră să fiu pe mine nu mă prea interesează astea cu schimbatul femeilor au ba. Singura chestie care-mi trebuie e să pot purta teneși și bocanci și să beau bere. Atâta!
RăspundețiȘtergereAi aparut prima data pe aici la "Cucuvele si Pupeze" si ai zis ca o sa ajungi si tu o pupaza daca nu te mariti pana la 30 ani. Ti-am zis ca n-ai stofa de pupaza. Cu tenesi, bocanci si bere n-ai cum sa ajungi. N-ai si tu macar o pereche ieftina de Manolos? De Tom Sawyer si Huck Finn iti place?
ȘtergereApăi am teneși Lacoste. Se pune? :)) Dar asta e doar pentru că io-s prea săracă să-mi cumpăr încălțări în fiecare an așa că iau 2 perechi Lacoste care mă țin 3 ani, nu transpiră picioarele și arată și mai mișto rupți și jegoși! Și nu, nu-ți zic personajele mele masculine preferate din cărți că mă faci intelectulă ori ceva. Și nu-i cazul:D
ȘtergereRon Jeremy? INTELECTUALO!
ȘtergereActorul pornache? Că din nișa aia de actorie preferatul meu e Mick Blue :D
Ștergereconfesiune ontopic:
RăspundețiȘtergerein viziunea mea femeile au fost intotdeauna "buba". asa am crezut mereu...mai ales in perioada cand nu concepeam sa am ochi pentru un altul decat EL. si atunci imi era destul de simplu sa aplic judecati impartiale (credeam eu), imi era simplu sa tai si sa spanzur tot in jur, pentru ca mai presus de orice, eu eram altfel. pentru ca ma simteam curata ca lacrima. rectific, nu ma simteam, eram.
treaba asta cu "altfel" nu inceteaza a fi la mare loc de cinste in randul femeilor, pentru ca fiecare dintre noi dorim sa ne simtim ALTFEL chiar daca stim ca nu suntem, desi....imi place sa cred in unicitate,"ignorand" amprenta si structura adn-ului.
odata intrat in "randul lumii" iti aplici masca de " eu nu judec pe nimeni" pentru ca deja te simti cu musca pe caciula.
acum intrebarea mea: de ce nu acceptam ca partasi la acest TOT suntem toti? adica....de ce femeile sustin teoria "porcilor" iar barbatii pe cea a "curvelor" ?
de ce mare parte dintre noi incerca sa para altceva? chiar atat de rau e sa fii in propria ta piele?
si daca e asa rau, normal nu e sa schimbi ceva?
no further questions
Ce inseamna "buba"?
ȘtergereNiciodata nu am afirmat ca femeile sunt "curve". Dimpotriva, femeile sunt foarte selective. Am mai spus ca "femeile sunt curve" e un mit de proportii.
Daca trebuie sa descriu femeile intr-un singur cuvant, acesta ar fi "hipergame".
:)))) si barbatii cum i-ai descrie ? :)
ȘtergereBuba - problema
La mitul de proportie m-am referit si eu.
Nu lua cuvantul "curva" la propriu, nici eu nu il iau, nu stiu cati dintre cei care il folosesc se gandesc la sensul propriu al cuvantului.
Proportia despre care spui tu e covarsitoare, din pacate.
Cred ca as dezvolta tema asta atat de mult incat....nu mi-ar ajunge o viata sa-i pun punct.
Daaar.....aici intervine barbatul care pune marele punct.
Barbatul este.....echilibrul in ecuatia femeii si viceversa :)
Porci. Ca mine. Cu mai mult sau mai putin sarm, inteligenta, statut social etc.
ȘtergereIar cei care zic "femeile sunt curve" se refera strict la "promiscuitate" ceea ce am zis mai sus ca nu e cazul si ca e o legenda urbana. In plus, curvele sunt pe gratis ceea ce nu e cazul cu femeile (in general).
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDoar de amuzament
RăspundețiȘtergerehttp://fanteziiobor.wordpress.com/2012/06/06/versus-feminism/
M-am prezentat deja, cu comentariile de rigoare.
ȘtergereAm venit la profesor. Imi scrii un mail sau cum?
RăspundețiȘtergereChiar sunt deschisa la opinii, sfaturi, discutii. Asta cata vreme deja sunt "diagnosticata".
Ce trebuie sa remarc la felul cum scrii tu pe blog, e faptul ca faci munca serioasa de documentare inainte. Asta te si recomanda cumva ca pe un om care nu prea face si zice la voia intamplarii.
Daca e sa ma insel, vom vedea.
Sigur. Prin email e ok. Cred ca il gasesc la tine pe blog.
ȘtergereSe pare că doamnele sunt mai stabile în comportament decât credeam. Obiceiurile rele mor cel mai greu.
RăspundețiȘtergereObiceiuri rele? Astea erau obiceiurile bune. Nu vrei sa le stii pe alea rele.
Ștergere