marți, 29 mai 2012

Fetele din zilele noastre


S-au stricat frate femeile. Asa “zice” multi. Fetele din zilele noastre nu mai “e” cum erau mai demult. Acuma toate sunt niste destrabalate, nu ca altadata cand le mancai pe paine de bune la suflet ce erau. Stateau toata ziua in biserica si la bucatarie si nu umblau brambura prin cluburi si baruri. Nu se uitau dupa barbati cu statut si bani, nu aveau fite in cap, nu-si inselau barbatii, nu pradau banii pe Manolo Blahnicks si Chaneluri. Erau practic un fel de Maica Tereza in devenire. Ce vremuri frate. 

Si ma tot gandeam ce bine ar fi fost sa traiesc pe vremurile alea in timp ce comentam ceva pe blogul prietenei noastre filo-franceze La Fee zisa si “Bague de Fiancaille”, zisa si “Cougar in devenire”. Si de la atata literatura si frantuzism pe acolo simt ca ma plezneste cineva peste cap. Ma intorc si vad un gras cu mustata care imi tot zicea ceva in limba asta foarte fandosita numita franceza. Vorbea si gesticula cu o carte in mana pe care scria Madame Bovary. Ii zic eu la francez “Get lost Froggy! I am an American and we don’t like you. In fact nobody likes you so what do you want from me with your damn book?”. Francezu gras fiind francez nu intelegea decat franceza asa ca credea ca il felicit si imi lasa cartea cadou in semn de prietenie.

Acum lasand gluma la o parte (in afara de francezi, aia e serios, cui ii plac frantuzitii?) femeile nu s-au schimbat de loc nici in ultimii 10 ani, nici 100 nici 1000 nici un million de ani. Femeile raman femei asa ca cine vrea sa invete, bine, cine nu, sa ramana tont si bun de jumulit.  Daca cumva femeile PAREAU diferite se datora faptului ca societatea (barbati si femei mai in varsta) le impunea anumite legi si reguli mai stricte, care fortau femeile sa adopte o anumita fatada, ca altfel era de rau. Desi regulile si legile au disparut, fatada a ramas ca da mai bine la public. Societatea a protejat intotdeauna femeile si nu neaparat de barbati ci mai ales de ele insele. Suna ciudat dar femeile sunt cel mai mare dusman al lor. Asa ca hai sa ne uitam un pic la ce zice francezul gras si sa vedem ce facea duduia asta Madame Bovary, acum peste 150 ani, in plina perioada Victoriana cand femeile erau toate considerate pure, inocente si pline de virtuti. (nu cred ca a existat o perioada mai plina de fraieri ca perioada asta Victoriana). Dar grasul nostru pare sa nu fi fost fraier. Pacat ca era francez. Un rezumat scurt si la obiect al cartii am gasit pe Wikipedia (varianta in Romana nu exista). Hai sa-l citim impreuna si sa comentam (nu e asa de lung asa ca un mic efort se poate), pentru ca romanul asta e briliant. Am copiat din textul de pe Wikipedia frazele mai semnificative si le-am pus in Italice. Comentariile mele in negru (Bold):  

The story begins and ends with Charles Bovary, a stolid, kindhearted man without much ability or ambition.
Un baiat de treaba, fara multe aptitudini si fara ambitie e exact ce urasc femeile cel mai mult.

His mother chooses a wife for him, an unpleasant but supposedly rich widow, and Charles sets out to build a practice in the village of Tostes (now Tôtes).
O mama prea dominatoare (cu alte cuvinte prea “barbata”) are efecte devastatoare asupra psihicului si ulterior comportamentului unui barbat (in special in relatiile cu femeile).

One day, Charles visits a local farm to set the owner's broken leg, and meets his client's daughter, Emma Rouault. Emma is a beautiful, daintily dressed young woman who has received a "good education" in a convent and who has a latent but powerful yearning for luxury and romance imbibed from the popular novels she has read.
Ok. Incepe distractia. Deci duduia noastra avea de tinerica mari dorinte (latente deocamdata) pentru lux si “tavaleli” cu barbati (binenteles barbati de barbati, nu morti de foame prin vreo mina sau fabrica), de la atatea romane si novele populare in epoca respectiva. Exact ca o duduie in 2012. In loc de romane si novele, acuma avem emisiuni TV si reviste de barfe si scandaluri din care au multe de “invatat”.  

Charles means well, but is boring and clumsy, and after he and Emma attend a ball given by the Marquis d'Andervilliers, Emma grows disillusioned with married life and becomes dull and listless.
Baiatul nostru Charles, are intentii bune dar e cam tantalau si blegovan, asa ca duduia Emma  devina tot mai deziluzionata cu viata de femeie maritata. La fel ca in zilele noastre. Majoritatea se plictisesc de maritis cam repede (a se vede si postarea care am facut-o despre Infidelitatea femeii si cartea lui Michelle Langley). Cred ca majoritatea femeilor considera nunta un fel de apex al vietii lor, de aia sunt asa de fericite inaintea nuntii. Par (si chiar sunt) in al noualea cer. Dupa nunta mai urmeaza cativa ani buni (nu foarte multi) dupa care….potopul! Nimic nu le mai satisface. 

Charles consequently decides that his wife needs a change of scenery, and moves from the village of Tostes into a larger, but equally stultifying market town, Yonville (traditionally based on the town of Ry).
Intrucat femeile sunt atat de nemultumite si vesnic in cautarea a “ceva care nici ele nu stiu ce e” nu are rost sa incerci sa multumesti o femeie. E pierdere de timp si nervi. Ce vrea e irelevant si neimportant si de cele mai multe ori indeplinirea dorintei unei femei “backfires” si iti faci rau singur. Asa ca, nu conteaza ce vrea. Probabil oricum se va razgandi maine si tot asa.

Here, Emma gives birth to a daughter, Berthe; however, motherhood, too, proves to be a disappointment to Emma.
Din pacate si asta e valabil in zilele noastre. Nici macar asta nu multumeste unele femei. Copii devin niste povere prea greu de suportat. Unii devin chiar obiecte in mainile lor cu care sa se laude (sau sa se planga) la prietene.

She then becomes infatuated with one of the first intelligent young men she meets in Yonville, a young law student, Léon Dupuis, who seems to share her appreciation for "the finer things in life", and who returns her admiration.
Plictisita, duduia Emma se indragosteste de primul barbat mai de doamne ajuta. Un tinerel care apreciaza lucrurile “frumoase” ale vietii. Tinerelul devine un fel de Hipster efeminat iar duduia Emma devine un fel de MILF Victorian.

Out of fear and shame, however, Emma hides her love for Léon and her contempt for Charles, and plays the role of the devoted wife and mother, all the while consoling herself with thoughts and self-congratulations of her own virtue.
Duduia Emma isi ascunde dragostea fata de tinerel si in aceleasi timp dispretul fata de naivul sot si face pe sotioara devotata si iubitoare si mamica cea speciala. In plus, se mai si auto-felicita pentru deciziile ei. Incredibil cat de bune actrite sunt atatea femei. Cate nu sunt asa si in zilele noastre? Ce ziceam inainte de fatada si de fraieri care chiar mai cred asa ceva?

Finally, in despair of ever gaining Emma's affection, Léon departs to study in Paris.
One day, a rich and rakish landowner, Rodolphe Boulanger, brings a servant to the doctor's office to be bled. He casts his eye over Emma and decides she is ripe for seduction. To this end, he invites Emma to go riding with him for the sake of her health; solicitous only for Emma's health, Charles embraces the plan, suspecting nothing.
Intra in scena barbatul “irezistibil”, un mosier bogat si fermecator, care o invita pe Emma la o partida de calarit (la propriu si la figurat). Tocmai ce astepta MILF-ul nostru in timp ce mutu’ de barbat baga botu’ si la vrajeala asta. Asta chiar cere sa fie incornorat. Ma intreb daca fetita o fi chiar a lui. 

A four-year affair follows. Swept away by romantic fantasy, Emma risks compromising herself with indiscreet letters and visits to her lover, and finally insists on making a plan to run away with him.
Rodolphe, however, has no intention of carrying Emma off, and ends the relationship on the eve of the great elopement with an apologetic, self-excusing letter delivered at the bottom of a basket of apricots. The shock is so great that Emma falls deathly ill, and briefly turns to religion.
Haha. Binenteles. Barbatii cu optiuni nu se dedica doar unei gagici, ca au de unde alege. Asta nu inteleg femeile nici acuma, nici pe vremea lui Flaubert. Ele vor un anume tip de barbat de succes pe care il vor si restul femeilor. Intrucat au de unde alege, barbatii de succes nu raman statornici si pleaca la alta sau altele. Iar duduitele plang si se intreaba de ce au atata ghinion in timp ce refuza unul dupa altul barbatii obisnuiti. Seduse si abandonate. Tacanite la cap. Suferind in tacere. Saracutele de ele. Asta vor femeile asa ca asta le dam.

When Emma is nearly fully recovered, she and Charles attend the opera, on Charles' insistence, in nearby Rouen. The opera reawakens Emma's passions, and she re-encounters Léon who, now educated and working in Rouen, is also attending the opera. They begin an affair.
Asta mai lipsea. Sedusa si abandonata de cuceritorul Rodolphe, Emma fuge iarasi in bratele efeminatului Leon. (Doua tipuri de barbati cu succes, cuceritorul si efeminatul. Da da. Nu radeti de efeminati ca au succes, deocamdata. Uitati-va in jur, in orice club!)

While Charles believes that she is taking piano lessons, Emma travels to the city each week to meet Léon, always in the same room of the same hotel, which the two come to view as their "home."
Barbatu asta Charles e de plans rau. Oare cati Charles de astia mai exista si in zilele noastre? Eu zic ca multi.

The love affair is, at first, ecstatic; then, by degrees, Léon grows bored with Emma's emotional excesses, and Emma grows ambivalent about Léon, who becoming himself more like the mistress in the relationship, compares poorly, at least implicitly, to the rakish and domineering Rodolphe.
Binenteles, efeminatul devine obosit de excesele emotionale ale plictisitei de Emma (ca altceva oricum n-are de facut) iar ea devine obosita de efeminarea lui atat de diferita de atitudinea dominatoare (si excitanta) afisata de Rodolphe. 

Meanwhile, Emma, given over to vanity, purchases increasing amounts of luxury items on credit from the crafty merchant, Lheureux, who arranges for her to obtain power of attorney over Charles’ estate, and crushing levels of debts mount quickly.
Cu atat nenoroc in dragoste (un barbat mutalau, un amant dominator care a abanadonat-o si un amant efeminat care nu o mai inspira), Emma noastra sa regaseste in SHOOOOOOPPPPINNNGGGG! Just like nowadays! Ca in zilele noastre. Cumparaturi peste cumparaturi, unele mai inutile ca altele. Mall dupa mall. Daca iubitele voastre stau prea mult la shopping e semn clar ca ati belit-o. Ghinion. Si ghinionul e si mai mare daca shoppingul se face pe banii vostri. Oh! The horror…..the horror!

When Lheureux calls in Bovary's debt, Emma pleads for money from several people, including Léon and Rodolphe, only to be turned down. In despair, she swallows arsenic and dies an agonizing death; even the romance of suicide fails her.
Plina de datorii si respinsa de cei doi amanti, Emma se sinucide. Asta e singurul lucru care difera de realitatea trecuta si prezenta. Noroc ca e doar o carte. In realitate, femeia s-ar fi dat si peste cap si tot mai gasea ea un fraier de sponsor, pe care sa il “iubeasca”. Nu se dau batute atat de usor femeile. Corp sa aiba!

Charles, heartbroken, abandons himself to grief, preserves Emma's room as if it is a shrine, and in an attempt to keep her memory alive, adopts several of her attitudes and tastes. In his last months, he stops working and lives off the sale of his possessions. When he by chance discovers Rodolphe and Léon's love letters, he still tries to understand and forgive. Soon after, he becomes reclusive; what has not already been sold of his possessions is seized to pay off Lheureux, and he dies, leaving his young daughter Berthe to live with distant relatives and she is eventually sent to work at a cotton mill.
Amaratul de barbat, Charles, distrus de pierderea unei astfel de poame, se transforma intr-o epava iar fetita Berthe ajunge vai de ea (si probabil va repeta, fara sa stie, comportamentul mamei). 
 

Cam asta e tot doamnelor si domnilor. Eh, ce ziceti? Chiar asa s-au schimbat femeile?

miercuri, 23 mai 2012

Facebook (II)


Prietenul nostru (si mai ales al femeilor) Facebook s-a lansat pe piata printr-un IPO masiv si facut cu mare tam-tam. Vad ca are circa 2 miliarde “shares outstanding”, cu un PE de 73. Incredibil cum o actiune poate tranzactiona in conditiile astea, cu asa “fundamentals” de doi lei (Profil FB pe Yahoo Finance). Cica azi au si Earnings Date asa ca sunt curios cum va arata pretul maine.  In plus, ar trebui sa fie stiut ca rata de click-per-ad este absolut insignifianta (sub 1% comparat cu Google undeva pe la 5%). Continui sa sustin ca publicitatea prin Facebook (ca si pe Google) este ineficienta si inutila.

Oricum, sa trecem peste datele astea financiare care plictisesc asa de mult muierile (in schimb banii nu le plictisesc deloc) si sa trecem la distractii pe Facebook cu micul nostru experiment. Daca acuma muierustile pot avea acces la milioane de posibili cordaci din Alaska pana in Desertul Gobi si reciproca e adevarata. Si noi avem acces la ele. Si daca Facebook si-a lansat IPO-ul e cazul si sa lansam si noi o noua poza la profilul pe Facebook. Sa traiasca!


Acuma, cu poza asta noua vom trece sa trimitem cereri de prietenie la diverse. Dupa ce criterii vor fi alese? Dupa gradul de cultura? Nu! Dupa frumusetea interioara? Nu! Doar dupa cum arata pe dinafara ca in rest toate sunt la fel. Indiferent daca par pitipoance, intelectuale, artiste, moarte de foame. Sunt curios cate vor accepta si cate vor apuca sa citeasca blogul. Sa zicem trimit (nu intr-o zi, in timp) 50 cereri. Eu zic ca 20 vor accepta din care majoritatea nici macar nu vor avea curiozitatea sa vada cine le-a trimis cererea. La fel, din cele care vor refuza, majoritatea nu vor avea curiozitatea sa vada cine le-a trimis cererea. Sa vedem daca primim warnings de la Facebook, sa vedem daca vreo piti ne raporteaza etc. Sa inceapa distractia!

miercuri, 16 mai 2012

Facebook


Facebook (respectiv orice retea de “socializare”) a devenit pentru femei la fel ca si cocaina pentru drogat. Il invidiez pe Zuckerberg asta ca l-a dus capu’ sa faca asa ceva. Unealta perfecta prin care femeile sa-si alimenteze ego-ul (super-saturat oricum). Un fel de oglinda in care sa te uiti si sa te vezi mai frumoasa si mai interesanta decat esti in realitate. 

 

Ar trebui sa fie stiut ca femeile adora socializarea. Cine nu stie ca pisicile vaneaza soareci, ursii hiberneaza iarna, copii se joaca si femeile socializeaza? Socializarea e insa mai mult un scop in sine decat o placere in sine. Femeile nu socializeaza doar de dragul socializarii. Ca sa socializezi inseamna sa-ti placa lumea din jur ori femeilor nu le plac nici femeile nici barbatii. Femeile pentru ca reprezinta concurenta iar barbatii pentru ca pur si simplu femeile nu iubesc barbatii. Citeam undeva ca “femeile nu iubesc barbatii, homosexualii iubesc barbatii”. Haha! Bestial de adevarat. Anyway, si atunci de ce socializeaza femeile? Ca sa puna mana pe barbatii de elita, atat de ravniti ca simbol al statutului, singura iubire adevarata a femeilor. In plus, socializand poti afla barfe despre “competitie”, poti afla noile tendinde ale modei, poti afla ce baieti de baieti s-au aciuat prin orasul tau si asa mai departe. Cu siguranta femeile nu socializeaza ca sa afle cine va fi candidatul republican de la alegerile din noiembrie din SUA.

Bun, si acuma vine istetul de Zuckerberg care te lasa sa socializezi din casa, chiar daca ai un “bad hair day” sau ti-a aparut un cos care te impiedica sa iesi pe bulvar, ca sa nu rada competitia de tine. Dar nu e numai atata. Acu’ cativa ani nu puteai sa socializezi decat la o discoteca, un bar sau un magazin. Si asta era cam nasol ca limita numarul Feti Frumosilor care puteau sa-ti rapeasca inima (respectiv sa-ti ridice statutul social). Eh acuma, vremurile alea nasoale au trecut si orice duduie are acces la toti Feti Frumosii din lume. Are acces la Abdul Al Hawaz Al Habib Al Tarik, seic din Dubai (si daca nu e chiar seic e macar majordom al adevaratului seic). Are access la Florin Salam. La Adrian Mutu. La Botezatu. La Pepe. Si chiar poate deveni prietena cu Moni Columbeanu sau cu Zavoranca. Acuma practic, orice muierusca de cartier poate devina o celebritate prin “proxy”. Implicit, statutul social “perceput” e ridicat. Spun perceput pentru ca e doar o iluzie dar femeilor nu le pasa. De altfel de aia e bine sa le bagi iluzii pe gat femeilor. Pentru ca nu le pot distinge de realitatii (aici recunosc ca si multi barbati au boala asta).  


Si uite asa, Zuckerbeg (si altii cu retelele lor de socializare pe net) au ajuns sa faca “vedete” din neica nimeni. Sincer, asta nu ar fi problema in sine. Problema apare cand vrei sa iesi “pe bune” cu muierusca in cauza. O vezi la club sau pe strada sau pur si simplu printr-o cunostinta. Si ea se uita la tine si zice (daca zice, daca nu cumva iti intoarce spatele plictisita): ”Tu stii cine sunt eu? Am 3572 prieteni pe Facebook. Sunt prietena cu blonda lui Bote, Adi de la Valcea mi-a dat un “Like” si am peste 50 de comentarii la poza de la Bamboo cu Costi Ionita. In plus am ca background mall-ul din Dubai. Tu cine esti ca nu te cunosc?. Get lost creepy loser!”.  Si incet incet, self-estemul se ingroasa pana nu mai incape in casa, apare parerea de sine deformata si nerealista, dementia si “delusions of grandeur” si cand (si daca) se trezesc la realitate e prea tarziu ca deja celulita si ridurile au pus stapanire pe pielea aia finuta de la 20 ani, nici extensiile de par nu mai stau asa de bine ca inainte iar tatele vai de ele. Si incet incet duduia ramane cu ochii in soare ca intre-timp seicul Abdul a luat o polaca mai buna si cu fite mai putine, Mutu oricum nu mai e nici macar un fotbalist mediocru iar daca Moni merge la Los Angeles iar tu nu-ti permiti sa mergi nici la Navodari cum o sa fiti “prietene”?

That’s not gonna be good for business.....That’s not gonna be good for anybody!


Si nici asta nu ar fi problema. Ca daca te dai la cateva dudui si una-doua zic da, poti sari peste toapele fitoase care au strambat din nas desi ele nu au nici dupa ce bea apa. Dar sunt unele care sunt maritate si fac tot felul de nazbitii prin Facebook. 20% din divorturile din USA sunt cauzate de Facebook (binenteles prietenii mei de la DailyMail nu puteau pierde barfa asta). 

Tragand linie si adunand, situatia nu e roza dar trebuie sa ne adaptam. Iar unul dintre lucrurile care trebuie facute este ca barbatii sa nu mai faca complimente femeilor pe Facebook. NU MAI UMFLATI EGO-UL FEMEILOR! Si asa sunt suficient de fitoase. Numai fraierii fac asta. Femeilor vor accepta cu mare bucurie complimentele de la fraieri dupa care vor merge sa se culce cu ala care nu le-a facut un compliment de luni de zile. Ce e asa de greu de inteles? Daca cineva chiar vrea sa incerce ghidusii pe Facebook le recomand complimentele “negative” (back-handed). De exemplu “Imi place o femeie care nu se ia dupa moda. Iti sta incredibil in rochita asta. E asa de retro”. Cum suna? E un compliment sau nu e? Haha. Greu de spus. Asa vor gandi si destinatarele mesajului. Si capul le va vajai plin de dileme existentiale. He loves me. He loves me not. He loves me. He loves me not.....Complimentele negative nu sunt doar pentru Facebook ci si pentru viata “reala”. Sunt incredibil de eficiente.

In curand, voi face un mic experiment pe Facebook . Va tin la curent.

In incheiere, vreau sa spun ca pana la urma, sa nu ajunga Zuckerberg sa fie muscat de fund de propria creatie. Mai devreme sau mai tarziu, chinezoaica aia urata cu care umbla se va plictisi de el si se va indragosti prin Facebook de Renato Camacho, latin-lover din Puerto Rico, cu pieptul gol, buzunarele si mai goale dar pantalonii plini in fata. Si va pleca la el cu milioanele lui Zuckerberg.  

That’s not gonna be good for business.....That’s not gonna be good for anybody!