Povestea lui Og (mai lunga, cititi cu rabdare va rog)
Povestea noastra incepe acum vreun milion de ani in epoca de piatra. Intr-un trib oarecare, traia un tanar plin de ambitii. Numele lui era Og. Era baiatul sefului de trib. Og nu era nici prea inalt nici prea scund, nici prea gras nici prea slab dar era ambitios si determinat sa ajunga “cineva in viata”. Fiind baiatul sefului de trib era mereu in atentia celorlati membrii ai tribului. Bineinteles mai toate fetele tinere erau moarte dupa Og si ar fi dat orice sa fie bagate in seama de catre tanarul nostru. Og avea multi prieteni dar cei mai apropiati erau Bog, baiatul samanului tribului si Dog, baiatul sefului cetei de vanatori si razboinci ai tribului.
Atat Bog cat si Dog aveau trecere la domnisoare dar nu se comparau totusi cu Og.
Mandria cea mai mare a lui Og era pterodactylul personal (da, da, stiu ca nu mai existau pterodactyli in epoca de piatra dar nu incercati sa-mi stricati povestea). Pe pterodactyl il chema “Bently” si fusese domesticit de familia lui Og dupa ce il gasisera in padure ranit, ratacit si flamand. L-au adoptat, l-au hranit si Bently a crescut mare, frumos, falos si foarte fitos. Cand Og zbura cu Bently deasupra padurilor si lacurilor, simteau ca sunt regii universului. Cine mai era ca ei?
Una peste alta, lucrurile mergeau bine pentru Og, Bently si prietenii lor Bog si Dog. In fiecare zi aparea o noua domnisoara care incerca sa le intre in gratii, se distrau de minune, de lucrat lucrau altii pentru ei. “Altii” insemna o gramada de amarasteni, parliti si fomisti. Unii lucrau in constructii (la colibele si templele in care locuiau mai marii tribului), altii in agricultura, altii vanau, iar unii aparau tribul de invaziile altor triburi (desi barfele rautacioase spun ca de fapt chiar ei jefuiau alte triburi vecine la indemnul mai marilor tribului nostru).
Una peste alta, amarastenii nu prea erau multumimi. Lucrau mult, aveau putin, si culmea ca din atatea fete tinere doar putine ii bagau in seama. Mai toate erau dupa Og, Bog si Dog. Cand ii vedeau pe cei trei prieteni ai nostri cu cate 10 domnisoare zburand cu Bently deasupra satului ii apuca o ciuda grozava. Incet incet, s-au vorbit intre ei si au decis sa isi caute viitorul in alte parti. Unii au plecat sa traiasca cu tribul vecin din nord, unde se zvonea ca sunt o gramada de fete singure. O parte dintre vanatori, in loc sa aduca vanatul acasa si sa-l predea mai marilor tribului, s-au apucat sa-l vanda la negru (fara plata taxelor si impozitelor aferente) tribului vecin de la sud. Unii dintre agricultori au plecat la vecinii de la rasarit care aveau nevoie disperata de agricultori (mai ales pentru productia de capsuni, gulii si varza de Bruxelles). La apus era desert asa ca acolo nu a plecat nimeni. In scurt timp tribul nostru a ramas fara baieti tineri si in putere. Tot in scurt timp, majoritatea feteler tinere au ramas insarcinate in urma aventurilor cu cei trei prieteni ai nostri (20 de catre Og, 10 de catre Bog si 5 de catre Dog) si aveau nevoie de mai multe resurse pentru ele si copiii care erau pe drum, adusi de barza binenteles. Mai marii satului nu vroiau sa imparta cu fetele tinere ramase insarcinate iar amarastenii ramasi in sat (femei si barbati mai in varsta) nu prea aveau ce sa imparta, desi ar fi vrut.
Asa ca, un consiliu local intrunit in conditii de urgenta, a dezbatut situatia prezenta si s-a ajuns la concluzia ca situatia prezenta nu era viabila pe termen scurt, mediu si lung asa ca era nevoie de un plan solid de actiune pentru redresare. Au fost trimisi soli catre triburile vecine, cu propuneri avantajoase de reintoarcere catre tinerii plecati, de care era atata nevoie pentru o buna functionare a societatii. Tinerilor li le propunea ca fiecare poate sa-si aleaga o domnisoara (ma rog, unele chiar erau domnisoare iar altele erau de fapt "foste" domnisoare intrucat erau deja cu copii sau erau insarcinate), cu consimtamantul acestora, care se vor numii “sotii” si cu care vor forma o uniune numita “casatorie”. Tinerii urmau sa aiba grija de tinere si ele de ei si astfel problemele existente s-ar fi atenuat sau chiar eliminat in timp. Astfel, mai marii tribului si cei mai in varsta nu mai trebuiau sa aiba grija de fetele tinere (cu sau fara copii), in timp ce tinerilor plecati in triburile vecine li se ofera o partenera de viata. Multi au accepat. Viata in triburile vecine nu era asa de roz cum credeau ei, nici la vecini nu umblau cainii cu covrigi in coada (da, da, nu existau pe atunci caini, stiu si asta,dar expresia exista, nu fiti asa de pisalogi). Zis si facut, multi tineri s-au intors, si-au luat in primire atat noile tovarase numite “sotii” cat si noile atributiuni, responsabilitati, indatoriri si obligatii de rigoare si s-au apucat vartos de lucru (agricultura, vanat, pescut, constructii etc). Satul a inceput sa prospere, s-a extins, obiceul a fost preluat (contra platii unor drepturi de autor catre tatal lui Og) si de catre alte triburi.
Sigur, multe din fetele tinere tot mai tanjeau dupa Og, Bog si Dog. Ce n-ar mai si dat sa dea o tura cu Bently peste paduri si lacuri. Era mai complicat acuma. Aveau “soti”. E adevarat ca multe profitau de o clauza contractuala, scrisa foarte marunt ca sa nu poata fi citita de catre “sotii” lor. Clauza spunea ca fetele (numite acuma “sotii”) puteau sa-i mai viziteze pe Og, Bog si Dog in conditiile in care “sotii” lor nu erau prezenti. Dar parca nu mai avea farmecul de dinainte. Aveau acum copii, copiii cereau de mancare, mai erau si “sotii” lor, intre timp aparusera alte fete mai tinere si fara copii care incercau la randul lor sa-i ademeneasca pe Og, Bog si Dog, asa ca noile “sotii” au uitat incet incet de prietenii nostri. Timpul a trecut, eroi nostrii au murit, altii le-au luat locul dar obiceiul a ramas (intre timp au aparut tot mai multe clause contractuale scrise si mai marunt). Cam asta a fost toata povestea.
Ah, vreti sa stiti si ce s-a intamplat cu Bently?
A mai trait vreo suta de ani, intrand incet in banalitatea vietii cotidiene, ducea copiii noilor cupluri la scoala, in timp isi pierduse hazul si energia si parca nici noile generatii de fete nu-l mai bagau in seama. Aparusera alte dihanii mai interesante decat el cum ar fi fost brontozaurul rosu Ferarila. Se spune ca niste arheologi i-ar fi gasit scheletul undeva prin America acum 40-50 ani si l-ar fi dus la muzeu sa-l vada generatiile prezente si viitoare.
Acu' chiar ca am terminat povestea.
Daca nu ati inteles ceva din povestea asta inseamna ca mai trebuie sa dati odata Bac-ul pana intelegeti.
0 comments:
Trimiteți un comentariu