Nu as putea sa am un asemenea blog fara sa incerc sa raspund la eterna intrebare "Ce este dragostea/iubirea?"
Iubirea este fara indoiala cel mai minunat sentiment pe care o persoana il poate simti. Iubirea este hrana de care are nevoie inima ca sa functioneze, paradoxal, putind fi si otrava care face inima sa se ofileasca. Iubirea face pamantul sa sa invarta si soarele sa straluceasca. Iubirea ne face sa ne simtim atat de fragili dar in acelasi timp atat de puternici. Iubirea i-a facut pe Romeo si Julieta sa sufere si sa sfarseasca tragic. De-a lungul anilor s-au scris poezii, romane si cantece, s-au pornit razboaie si s-au incheiat armistitii si aliante. Ce romantic pot sa fiu, nu-i asa?
Hai sa vedem totusi ce se ascunde de fapt in spatele acestei bazaconii numite “iubire”.
In cartea “The Four Loves” C.S Lewis, sub influenta filozofica a Grecilor antici, distinge patru tipuri de “iubiri”
- Storge (Afectiunea), bazata pe familiaritate dintre anumite persoane.
- Philia (Prietenia), bazata pe legatura dintre persoane care impart interese comune
- Eros (Romanta), bazata pe legatura emotionala dintre persoane
- Agape (Dragoste neconditionala), bazata pe grija neprecupetita si dorinta de a face bine indiferent de circumstante
Intrucat “The Four Loves” este scrisa dintr-o perspectiva religioasa, cred ca omite in mod intentionat partea sexuala a iubirii. Erosul reprezinta practic nici mai mult nici mai putin decat dorinta sexuala, strict animalica, fara nici o alta conotatie. Erosul este o manifestare a dorintei de reproducere manifestata catre o anumita persoana de care suntem atrasi (iar aceasta atractie nu e altceva decat semnalizarea in subconstient a unei compatibilitati genetice cu acea persoana).
Ce se intampla in creierele si corpurile noastre atunci cand simtim atractie fata de cineva? Cercetatorii Americani Candance Pert si Nancy Ostrowski teoretizau in 1976 faptul ca la baza “iubirii” ar sta endorfinele, substante secretate cand doua persoana sunt indragostite una de alta. Alti cercetatori considerau phenylethylamina (prezenta in cantitati mari in ciocolata) ca fiind “molecula iubirii”. In timpul stagiului de “indragostire”, sistemul nostru nervos elibereaza o gramada de compusi neuro-chimici cum ar fi dopamina, norepinephrina, adrenalina, serotonina etc. De cate ori avem un raport sexual sexual, corpurile noastre emana mari cantitati de oxitocina care ne face sa ne simtim “apropiati” de acea persoana. Oxitocina ne face sa dorim sa mai vedem acea persoana, sa o tinem in brate, sa mai avem alte raporturi sexuale cu ea, in urma carora se vor elibera alte cantitati de oxitocina si tot asa creindu-se un cerc vicios.
Nu sunt un om de stiinta in domeniul chimiei sau neorologiei ca sa intru in detalii ulterioare prea stiintifice care sa va plictiseasca de moarte. Dar tineti minte, de cate ori credeti sa sunteti indragostit, nu e nimic altceva decat creierul vostru care vrea sa va transforme intr-un laborator ambulant de chimie. Chiar vreti sa ajungeti asa ceva? Daca ne explodeaza in fata vreo eprubeta cu vreo dracovenie de substanta de asta mai sus mentionata si ne face parul maciuca ca la un savant nebun? Cum ne-ar sta?
Dacă doar atât se reduce dragostea, înseamnă că tot aşa se reduc şi celelalte sentimente. Dar cum nu vrem ca tot creierul nostru să se transforme în cine ştie ce laborator ambulant de chimie, şi nici să nu explodăm din cauza atâtor sentimente, care iată! mai mult ne ocupă timpul aiurea, nu mai bine ne facem noi un fel de operaţie de spălare a creierului şi acesta să fie gol complet şi să păstrăm doar funcţiile primare? :P
RăspundețiȘtergereDar ce te faci când iubirea se naşte virtual, nu ,,face to face"? Aceleaşi substanţe? Prin eter? sau fibră optică?
RăspundețiȘtergereVezi influenţa cuvintelor... chiar şi în cazul unui raport sexual (ce urât sună!).
Nu nu nu. Nu exista asa ceva. Nu nu nu. O sa-ti fac si tie o dedicatie pe tema asta.
Ștergere